bolile iepurilor

DIAREEA
Diareea este o inflamare a intestinelor, avand cauze extrem de variate. In intestinul iepurilor exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local. Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile .
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune iepurii de rasa la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, este un factor decisiv pentru instalarea diareelor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite, iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu : fanuri invechite). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori care provoaca enteritele grave.
O alta cauza care poate determina aparitia diareei este si apa inghetata de pe timpul iernii, in acele adaposturi aflate in aer liber. In lipsa apei proaspete, iepurele va linge gheata formata in adapatoare, iar temperatura scazuta a acesteia va deregla echilibrul intestinal, in final provocand diaree.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat. Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, au un miros puternic, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) . Uneori apare si febra, alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
In tratarea diareei am folosit cu succes frunzele de salcam,paiele de grau sau de ovasz. Frunzele de salcam le ofer iepurilor chiar si verzi, iar pentru sezonul rece adun astfel de frunze. Tot pentru traterea diareei fac un ceai (infuzie) de frunze de salcam. Las la racit aceasta infuzie si o ofer iepurilor inlocuind apa de baut cateva zile cu aceasta infuzie.

PASTEURELOZA

Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte. Agentul cauzal cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Pasteureloza este una dintre cele mai pagubitoare boli .
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 4 / 9 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare. Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.

SINDROMUL HEMORAGIC

Este o boala infectioasa virala, cu evolutie supraacuta si acuta, caracterizata prin febra, sindrom hemoragic, morbiditate si mortalitate ridicate. Aceasta boala este extrem de contagioasa, existand riscul ca in 24 de ore intregul efectiv din crescatorie sa fie contaminat .
Perioada de incubatie este foarte scurta, de 48-72 de ore. Boala se manifesta prin tulburari generale grave, abatere, febra, jetaj spumos hemoragic, cianoza mucoaselor, diaree, hematurie, convulsii, iar in final, caderi in decubit si moarte in circa 24 de ore. La boala sunt receptivi iepurii de casa, mai ales cu varste de peste 2 luni .
Sursele de infectie sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei cu forme subclinice, de cei purtatori de virus. Virusul este transmis prin furaje, apa, diferite obiecte, mijloace de transport, personal, rozatoare, insecte etc. si patrunde in organism pe cale bucala, pe calea cutanata sau a mucoaselor si pe cale respiratorie.
Ca si in cazul mixomatozei, singura metoda de protectie este prevenirea imbolnavirii iepurilor prin vaccinare. De asemenea vacinurile existente in comert sunt monovalente sau bivalente .

VIRUSUL MYXOMA(MIXOMATOZA)

Boala este cauzata de virusul Myxoma, un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul se raspandeste prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect prin intepaturile insectelor hematofage tantar, muste s.a.). Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra, rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului ( urechi,bot, pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi, friabile si rupandu-se usor, lasand in urma lor suprafete sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul. Aceste excrescente apar la nivelul labelor, urechilor, si al nasului. Uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de7-14 de zile.

Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc imunitatea la 7-10 zile dupa administrare, pentru o perioada de 6 luni.

COCCIDIOZA

Clinic, coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui, fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor in urmatoarele situatii;
- suprapopulare in crescatorii;
- asternut umed
- lipsa ventilatiei in adaposturile inchise;
- hranirea necorespunzatoare, deficitara;
- zgomote puternice;
- microclimat necorespunzator (curenti de aer, stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost).
Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale , ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului. Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente acestia infestand furajele si apa de baut .
Boala apare de obicei la tinereul cunicul dupa intarcare cind imunitatea este scazuta si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti. Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede. Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi simptome, dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism. Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan.
Totusi, coccidioza poate apare si la animalele mature, spre exemplu la iepuroaicele gestante sau cu pui, al caror organism este slabit.
Pentru tratarea coccidiozei recomand un tratament preventiv cu produsul ESB 3 sau oricare produs similar care poate fi cumparat de la farmacia veterinara. Tratamentul se va efectua pana la varsta de 4 luni a iepurilor, si va fi insotit obligatoriu de Vitamina K3. [modifică]